Orașul Baia Sprie este localizat în județul Maramureș, la est de municipiul Baia Mare, pe axa de circulație rutieră ce leagă Depresiunea Baia Mare de pitoreasca Țară a Maramureșului. Ca teritoriu administrativ are în componență localitățile Chiuzbaia, Tăuții de Sus și Satu Nou de Sus.

Datorită resurselor minerale extrem de bogate, îndelungata istorie a orașului se leagă de minerit, localitatea devenind de-a lungul timpului una dintre cele mai importante  centre de extragere a aurului, argintului și a altor metale prețioase.

Baia Sprie este atestată documentar pentru prima dată în anul 1329, sub denumirea de Mons Medius (Muntele Mijlociu), într-o diplomă a regelui maghiar Carol Robert de Anjou, care acordă locuitorilor primele privilegii. Bogățiile din adâncurile Dealului Minei au asigurat prosperitatea locuitorilor germani, slovaci, maghiari și români, iar în timp orașul primește statutul de oraș liber regal. Numele orașului provine de la cuvântul „baie”, folosit în evul mediu pentru a desemna o zonă unde se extrăgeau minereuri. În perioada medievală și Renaștere, dezvoltarea cea mai semnificativă este consemnată sub conducerea lui Ioan de Hunedoara și mai târziu a regelui Matia Corvin, ambii fiind guvernatori ai minelor din regiune. În această perioadă au fost deschise noi galerii și construite mine, cu precădere pe Dealul Minei, dar și în zona Herja din Chiuzbaia. Regiunea Baia Mare și Baia Sprie erau parte a Regatului Ungariei, iar minele de la Baia Sprie erau unele dintre cele mai productive din întreg ținutul.

În secolul XVIII, Baia Sprie a intrat sub administrarea Imperiului Habsburgic, care a continuat să exploateze resursele miniere ale regiunii, modernizând infrastructura și implementând noi tehnici de extracție. În această perioadă, activitatea minieră a atins noi culmi, iar mineritul a fost organizat într-un sistem mai riguros, cu ajutorul unor tehnici mai avansate și a unor forțe de muncă specializate. Începând cu secolul XIX, orașul cunoaște o creștere economică semnificativă, mineritul fiind privatizat și modernizat. Dezvoltarea industriei miniere a adus cu sine expansiunea orașului și la o diversificare a etniilor și religiilor, care includea pe lângă populația multietnică autohtonă și armeni și evrei.

După al Doilea Război Mondial, industria minieră din Baia Sprie a continuat o traiectorie ascendentă, când odată cu industrializarea puternică a României, mineritul a devenit unul din cele mai importante sectoare economice ale țării.

După 1990, odată cu schimbările politice din România, industria minieră a început să intre într-un declin. După închiderea unor mine și diminuarea producției, multe dintre exploatările miniere din Baia Sprie au fost abandonate în anul 2007. Cu toate acestea, zona continuă să păstreze o parte din patrimoniul minier remarcabil, iar istoria sa legată de minerit rămâne un element definitoriu al identității sale. Astăzi, localitatea atrage turiști curioși de explorarea vechilor mine și a tradițiilor miniere, dar și pe cei interesați de frumoasele peisaje montane din jur și numeroasele posibilități de petrecere a timpului liber.